Fetita cu vocea de cristal

In autobuz, la doua scaune mai incolo, un inger aduce zambete pe fata calatorilor.
Toti se opresc sa vada minunea.
Are pana in doi anisori dar stie o gramada de cantece pentru varsta ei - semn ca cineva se ocupa, are grija de ea... si le canta pe toate cu toata bucuria din lume; ea n-are griji, e iubita.
E imbracata saracacios... si totusi curat. Imbracamintea ei si a femeii care o insoteste, probabil mama sau bunica ei, intr-o stare de sanatate precara sunt semne ca fac parte dintr-o familie nevoiasa.
E curioasa... pune intrebari multe; sunt intrebari destepte... e un copil destept, dezghetat, vrea sa stie totul. Si e atat de mica, daca nu ai vedea-o i-ai da pe putin 7 ani.
Si vocea ei de cristal intoarce capetele tuturor calatorilor care uita de graba lor si privesc pierduti in fericire minunea vie cu ochi albastri. Canta sublim. N-are nici o alta grija in afara de a aduce raze de lumina in suflete grabite.

Un gand trist imi intrerupe visarea.
Oare va avea acces la educatia pe care ar merita-o? Oare va merge la scoala si va avea posibilitatea sa fie prima din clasa? O facultate pare un vis frumos si atat de indepartat.
Oare cati altii sunt in situatia ei ?

Nu ne ramane decat speranta ca miracolele inca se mai intampla.